Testul credinței

                                   2 Corinteni 13

            „Încolo, fraților, fiți sănătoși, desăvârșiți-vă, îmbărbătați-vă, fiți cu un cuget, trăiți în pace și Dumnezeul dragostei și al păcii va fi cu voi.

            Spuneți-vă unii altora sănătate, cu o sărutare sfântă."

            Înainte de orice alt cuvânt, înainte de a rosti o binecuvântare unii altora, se cuvine să mărturisim că Domnul Isus este Mântuitorul sufletelor noastre și El merită toată slava, cinstea și onoarea, acum și în veșnicii.

           El a coborât din slava cerească, a umblat printre oameni plin de mila și de îndurare, iar la finalul slujirii Sale pe pământ, S-a urcat pe cruce ca să fie mai sus ca să-L audă oamenii de pretutindeni și cerul întreg.

            Acolo a rostit cea mai frumoasă și mai profundă predică: „Tată, iartă-i că nu știu ce fac; și acum, în mâinile Tale îmi încredințez sufletul”.

          M-am gândit că este ușor să predici lângă cruce, sau la amvon dar este atât de grea predica de pe cruce; este atât de greu să predici din suferință, este atât de greu să predici dintr-o vale adâncă, celor ce stau fără griji sus pe coline și este atât de greu să înțeleagă ce înseamnă durerea, pentru cei ce nu au ajuns pe cruce și nu au trecut prin suferințe grele.

            Dar pentru toate lucrurile îngăduite se cade  să-I mulțumim Domnului Isus Cristos, care niciodată nu ne lasă singuri.

            El este cu noi și în boală și în suferință; și în bucurie...

        Se cuvine să-I mulțumim Domnului că încă avem ușile deschise și putem să ne adunăm împreună, ca să deschidem Scripturile să învățăm de la Duhul Sfânt, Calea pe care trebuie sa o urmăm.

         Într-o zi, Domnul Dumnezeu va închide ușa „Corabiei mântuirii", ca și în vremea lui Noe și oricine va rămâne pe dinafară se va tângui amarnic.

            Noi însă nu suntem din aceia care dau înapoi, ca să rămână afară, ci din aceia care au o credință statornică.

          Ori de câte ori ne adunăm la părtășie, Domnul Isus, Mântuitorul este prezent în adunare. Așa ne-a promis că nu va lipsi de la întâlnirea cu frații Săi.

             „Spuneți fraților Mei că Mă duc să Mă întâlnesc cu ei in Galilea".

            Dar Isus nu este aerul pe care-l respirăm, nici lumina pe care o vedem cu ochii, nici chiar fiorul emoțiilor pe care le simțim, ci El este prezent în Persoană ca să se atingă de cei ce cred și au dorința aceasta, de izbăvire și vindecare.

          Aduceți-vă împreună cu mine de cuvintele lui Dumnezeu pe care le-am citit în Cartea Exodului. Poporul trebuia să adune în ziua a șasea, de doua ori mai multă mană, ca să aibă și în ziua de odihnă când nu avea voie să iasă din tabără.

         Mă gândesc la faptul că vine vremea în care nu vom mai avea „Pâinea” aceasta, Biblia ca să culegem, hrana pentru sufletele noastre, de aceea vom fi nevoiți să mâncăm din rezerve...

         Să facem din inimile noastre „depozite”, de hrană spirituală, pentru că vremea „aceea” nu este departe.

            Se apropie ceasul încercării și al testării credinței noastre.

            Avraam a trecut testul credinței... , , Pe Mine însumi mă jur, zice Domnul, pentru că ai făcut lucrul acesta și n-ai cruțat pe fiul tău, pe singurul tău fiu te voi binecuvânta foarte mult... ” Geneza 22.

         Suflete drag, poate și tu treci printr-un test, pe care Dumnezeu îl îngăduie în viața ta.

            Poate că ai o încercare grea!

            Nu te teme, încrede-te în Dumnezeu; El este acolo unde te afli tu în încercarea grea și veghează asupra ta, vede atitudinea ta în aceasta împrejurare grea și dorește să te bizui pe El și pe izbăvirea pe care ți-o pregătește.

            Să asculți vocea Lui fără umbră de îndoială!

            El a rămas Același peste veacuri, și așa cum a lucrat cu Avraam lucrează și cu noi.

      Pentru că a încrezut în Dumnezeul cerului și al pământului, Avraam a fost binecuvântat.

            „Toate neamurile pământului vor fi binecuvântate în sămânța ta, pentru că ai ascultat.”

            Binecuvântarea se întinde până în ziua de astăzi peste toți credincioșii.

            Har minunat, infinit, neasemuit... , așa binecuvântează Domnul pe cei ce ascultă și se încred în El.

           Însă trebuie, nu numai să facem ordine în sufletul nostru și în adunare, și nu numai să dregem altarele inimilor noastre, ci trebuie să fim foarte atenți, să nu ațipim, pentru că cel rău vine cu „păsările" lui ca să pângărească altarul și jertfa.

           Avraam a lucrat toata ziua ca să pregătească altarele și să aducă jertfele pe ele, în așteptarea răspunsului lui Dumnezeu cu privire la viitorul seminței promise.

           Dar spre seară, după ce era totul gata de închinare: animalele sacrificate, despicate în două și așezate pe altare, a adormit și au venit păsările...

            Într-o zi în care, poate ai stat în post și rugăciune și te-ai simțit bine în prezența Domnului, acum, spre seară ai obosit, au năvălit gândurile, durerile sufletești, care nu-ți dau pace...

           Să știți că și astăzi sunt „păsări” care vor să pângărească jertfele pe care le aducem înaintea Domnului:

            Necredința...

            Crede cineva că Dumnezeul Bibliei a coborât în mijlocul poporului Sau?

            O, dacă am crede și cu inima așa cum credem cu buzele, ne-am prăbuși la pământ înaintea Lui. Ioan, ucenicul care în noaptea în care a fost vândut Domnul Isus, stătea cu capul plecat pe pieptul Lui; în Apocalipsa, în răpirea pe care a avut-o în cer, a căzut ca mort la picioarele lui Isus.

            Aceasta este manifestarea credinței.

            Doamne, mărește-ne și nouă credința...

          Pasărea numită „necredința” iți spune că astăzi Domnul nu mai lucrează ca în trecut, sau că astăzi nu mai sunt minuni.

            Credința te corectează și iți spune că Dumnezeul care a poruncit sa fie lumină și lumina a luat ființă, Acela care a poruncit miliardelor de stele să strălucească pe cer; Dumnezeul lui Avraam, Isac și Iacov, Dumnezeul cel viu, este astăzi lângă tine, pentru ca să-ți răspundă la problemele tale și ale mele cu fapte.

            „Amânarea”, o altă „pasăre” care vrea să-ți pângărească jertfa.

            Nu astăzi! Pentru că nu sunt pregătit.

            Nu am postit, nu m-am rugat destul...

        Știți câte cuvinte a rostit Ilie pe Carmel până când a primit răspuns de la Dumnezeu?

            Câte cuvinte poți să rostești în 23 de secunde?

          La Dumnezeu nu trebuie să vii cu romane, sau cu povești; El iți cunoaște povestea vieții tale, din scoarță în scoarță, de când erai un plod și până astăzi.

           La El trebuie să vii cu credință chiar acum.

          Acum și aici Dumnezeu a coborât din cerul sfânt, cu răspuns pentru cauza și pentru problema ta.

            În timp ce citești cuvintele acestea, Domnul Dumnezeu te poate izbăvi și te poate pune într-o stare după voia Sa.

            Numai, ai grijă să nu vină „păsările" să-ți altereze jertfa.

            Adu-o curată înaintea Lui Dumnezeu și El te va binecuvânta.

            Amin! Va încredințez în brațele Domnului!